Folii pentru acoperiş şi accesorii

Descarcă catalogul nostru de produse

 

Fie vorba de renovarea unui acoperiş sau de construirea unui acoperiş nou, foliile pentru acoperiş Thermomaster se pot folosi la aproape toate tipurile de învelitoare şi vă asigură soluţia cea mai bună pe termen lung.

Pentru renovarea acoperişului, schimbarea de învelitoare şi construirea de acoperiş nou vă oferim folii de acoperiş şi accesorii pentru acoperiş la preţuri promoţionale.

 

Folii pentru acoperiş şi accesorii

 

Folii de difuzie

 

Foliile de difuzie sunt recomandate mai ales la clădirile unde spaţiul din pod devine amenajat şi în planul şarpantei se montează izolaţie termică.

 

Mastermax 3 Eco

Mastermax 3 Top

Bandă adezivă folii acoperiș

142,50 RON/sul

206,25 RON/sul

de la 26,02 RON/sul

 

 

Folii de acoperiş tradiţionale

 

Foliile de acoperiş tradiţionale sunt recomandate pentru poduri care nu vor fi mansardate.

 

Masterfol Yellow Foil

Isoflex Soft

Bandă adezivă folii acoperiș

78 RON/sul

97,50 RON/sul

de la 26,02 RON/sul

 

Folii barieră de vapori și aluminizate

 

Foliile barieră de vapori se folosesc la acoperişuri mansardate şi se montează la partea interioară a termoizolaţiei de acoperiş.

 

Isoflex Alu-PZ

Isoflex ALU

Isoflex Tape 50

101,40 RON/sul

255 RON/sul

7,42 RON/rolă

 

 

Oferta este valabilă în limita stocului disponibil!

 

 

 

PUNERE ÎN OPERĂ FOLII DE ACOPERIŞ

 

Următoarea scurtă descriere are scopul de a le oferi utilizatorilor suport în aplicarea foliilor de acoperiş. În această descriere rezumăm cele mai importante reguli de proiectare şi de execuţie, a căror respectare este obligatorie. Descrierile mai detaliate în ceea ce priveşte punerea în operă a foliilor de acoperiş se regăsesc în standardele în vigoare:
- SR EN 13859-1 - Foi flexibile pentru hidroizolaţii. Definiţii şi caracteristici ale substraturilor. Partea 1: Substraturi pentru învelitori de acoperiş discontinue
- SR EN 13859-2 - Foi flexibile pentru hidroizolaţii. Definiţii şi caracteristici ale substraturilor.  Partea  2: Substraturi pentru pereţi

 

IMPERMEABILITATE FOLII DE ACOPERIȘ

 

În funcţie de impermeabilitatea lor, foliile de acoperiş se clasifică în categoriile W1, W2 şi W3. Conform standardului foliile de acoperiș cele mai performante din punct de vedere al impermeabităţii sunt cele din categoria W1. Foliile de acoperiș care se încadrează în categoria W1, aflate sub presiunea unei coloane de apă de 20 de cm înălţime nu permit trecerea a nici măcar unui strop de apă, iar foliile de acoperiș care aparţin de categoria W2 pe parcursul aceleiaşi încercări permit trecerea a maxim 100 ml (aceste folii de acoperiș pot fi instalate la acoperişuri cu o pantă de peste 25°). Toate celelalte produse care nu corespund acestor cerinţe se încadrează în categoria W3, însă aceste folii nu pot fi folosite ca şi folii de acoperiş, în schimb se pot aplica ca şi barieră de vânt în cazul faţadelor ventilate.

 

Impermeabilitatea foliilor de acoperiş este o caracteristică deosebit de importantă, deoarece rolul principal al acestor produse este de a drena apele care pătrund pe sub învelitoare, asigurând astfel un strat de proteţie secundar întregii structuri de acoperiş, protejând atât structura, cât şi spaţiile interioare  de efectele dăunătoare ale umidităţii. Majoritatea materialelor de învelitoare nu pot să asigure o etanşeitate completă, deoarce apa din precipitaţii şi zăpezi poate să pătrundă sub elementele de învelitoare în urma unor furtuni sau viscole. Pentru acele învelitori care sunt predispuse la procesul de condensare, tot foliile de acoperiş asigură protecţie împotriva umezelii care provine din picurarea condensului format pe faţa inferioară a elementelor de învelitoare. Riscul de pătrundere a apei la un  acoperiş este cu atât mai mare cu cât panta este mai mică, cu cât este mai lungă traveea apei, cu cât este mai complicată forma de realizare a acestui acoperiş. Pe lângă aceasta există o diferenţă semnificativă şi între materialele de învelitoare în ceea ce priveşte capacitatea lor de impermeabilitate. În afară de aceste aspect riscul de pătrundere a apei, de  daune cauzate de umezeală creşte semnificativ în cazul în care acoperişul se mansardează, sau în cazul în care sub învelitoare sunt montate materiale, structuri sensibile la umezeală. Impermeabilitatea este influenţată în mare măsură şi de modul de aşezare a foliei de acoperiș, care se poate monta cu aşezare directă pe căpriori, pe termoizolaţie sau pe astereală, cu suprapuneri lipite sau nelipite. Substratul final de acoperiş trebuie ales luând în considerare toate caracteristicile mai sus menţionate.


Tabelul de mai jos conţine date referitoare la panta minimă de acoperiş în funcţie de folosirea  diferitelor elemente de învelitoare şi de modul de aşezare a foliilor de acoperiş :

 

Tipul elementelui de învelitoare

Tipul substratului de acoperiş

Pod nemansardat1

Acoperiş mansardat, formă de şarpantă simplă2

Acoperiş mansardat, formă de acoperiş complexă3

Ţiglă fălţuită pe o latură, modalitate  de aşezare simplă

(de ex. ţiglă solzi fălţuită)

Folie aşezată direct pe căpriori

20°

35°

40°

Folie aşezată pe astereală

15°

15°

20°

Folie aşezată pe astereală cu suprapuneri lipite, etanşe

10°

10°

15°

Ţiglă fără falţuri laterale, modalitate de aşezare dublă

(de ex. tip solzi sau cu colţuri ascuţite)

Folie aşezată direct pe căpriori

20°

30°

35°

Folie aşezată pe astereală

15°

15°

20°

Folie aşezată pe astereală cu suprapuneri lipite, etanşe

10°

10°

15°

Ţiglă cu falţuri sau ţiglă din beton fălţuit lateral pe ondule

Folie aşezată direct pe căpriori

18°

22°

26°

Folie aşezată pe astereală

15°

15°

15°

Folie aşezată pe astereală cu suprapuneri lipite, etanşe

10°

10°

10°

Acoperiş impermeabil, acoperire dublă cu şindrilă bituminoasă 4(fixată mecanic pe strat suport din membrană bituminoasă)

Folie aşezată direct pe căpriori

Nu se foloseşte

20°

25°

Folie aşezată pe astereală

Nu se foloseşte

15°

15°

Folie aşezată pe astereală cu suprapuneri lipite, etanşe

Nu se foloseşte

15°

15°

 

1         Pod nemansardat: nu este mansardat, termoizolaţia de pe planşeu şi materialul din care este executată planşeul nu sunt sensibile la umezeală

2         Formă de acoperiş simplă: şarpantă de lemn cu alcătuire simplă, lungime căpriori max. 10m, fără lucarne, fără străpungeri de mărime mai mare

3         Formă de acoperiş complexă: există dolie şi coamă, lungime de căprior mai mare de 10 m, cu străpungeri de acoperiş de dimensiuni mari

4         Şindrilă bituminoasă: dacă între căpriori se montează material termoizolant din fibre de înaltă densitate, material rezistent la umezeală şi acoperişul este ventilat în mod adecvat, atunci conform indicaţiilor date de fabricant, în cazul şindrilei se poate face o abatere de la valorile date.

 

Ventilaţie

 

La acoperişuri tip şarpantă de lemn în toate cazurile trebuie asigurată o ventilaţie adecvată structurii de acoperiş. Acoperişurile pot avea un singur sau două canale de ventilaţie:

 

 

În cazul unui acoperiş cu un singur canal de ventilaţie aerul se ventilează doar între învelitoare şi folie. Scopul canalului de ventilaţie este de a permite apei care rezultă din umezeala pătrunsă sub învelitoare şi din acumularea de condens de pe faţa inferioară a învelitorii, să curgă liber de-a lungul foliei spre direcţia streaşinii (spre jgheab), permiţând în acelaşi timp şi  ventilarea aerului la coamă. O altă funcţie suplimentară a ventilării este răcirea feţei inferioare a învelitorii, ventilarea aerului cald, reducând astfel încărcarea termică de  sub acoperiş pe timp de vară, împiedicând în acelaşi timp şi îmbătrânirea foliei.
Pe timp de iarnă ventilarea împiedică topirea stratului de zăpadă  din partea de jos, formarea sloiului  de gheaţă.

Acoperişurile tip şarpantă de lemn cu un singur canal de ventilaţie pot fi alcătuite doar prin folosirea foliilor de difuzie (Sd<0,3m), aceste folii de acoperiș având o permeabilitate înaltă la vapori, fiind în acelaşi timp impermeabile faţă de apa care provine din pătrunderea umezelii sau a condensului format pe faţa inferioară a învelitorii.

În cazul mansardării unui acoperiş se recomandă alcătuirea unui singur canal de ventilaţie, pe de o parte pentru faptul că implică o alcătuire constructivă mai simplă, iar pe de altă parte din motive energetice (folia de acoperiș protejează termoizolaţia de efectul de răcire al curentului).
Pentru o ventilaţie adecvată trebuie asigurată de-a lungul liniei de streaşină o secţiune a spaţiului de ventilare de minim 200 cm²/ml, la coamă dimensiunea spaţiului de ventilare de minim 50 cm²/ml, de asemenea şi între căpriori trebuie asigurată o secţiune de trecere liberă a aerului de minim 5 cm grosime, de-a lungul întregii lungimi ai căpriorilor.

 

În cazul acoperişurilor cu două canale de ventilaţie există de fapt două canale de aerisire. Canalul superior se află între folie şi învelitoare, canalul inferior între folie şi termoizolaţie. Funcţia canalului superior este identică cu funcţia canalului de ventilaţie a acoperişurilor cu un singur canal de ventilaţie.

Pe perioada de iarnă vaporii migrează din interiorul spaţiului de locuit spre exterior. Deoarece în cazul substraturilor de acoperiş impermeabile la trecerea vaporilor (Sd>0,3 m) vaporii nu pot să treacă prin structura foliei de acoperiș, aceştia ajungând pe suprafaţa rece a foliei de acoperiș se condensează.

Din acest motiv este necesară alcătuirea celui de al doilea canal de ventilaţie, adică a canalului din partea de jos, deoarece curentul care se formează  prin acest canal va elimina vaporii de pe partea inferioară a foliei de acoperiş, impedicând astfel picurarea acestora pe termoizolaţie.

În cazul utilizării acestor folii - impermeabile la difuzia de vapori (Sd>0,3m) - alcătuirea corectă este realizarea celor două canale de ventilare. 
Este absolut necesară păstrarea unui spaţiu de ventilaţie între termoizolaţie şi folia de acoperiş! În cazul unei mansarde termoizolate, trebuie realizată ventilarea între fiecare căprior, de la streaşină până la coamă !

Ventilarea dublă poate fi realizată doar în cazul unui acoperiş cu formă cât mai simplă, executând lucrările cu mare precizie şi cu o atenţie deosebită. Curentul de aer care se formează în canalului de ventilaţie dintre izolaţia termică şi folie conduce la scăderea eficienţei materialelor termoizolante din fibre, necaşerate.

Pentru a realiza canalul de ventilaţie de pe partea inferioară a foliei este necesar să se prevadă între folia de acoperiș şi termoiziolaţie un spaţiu de aerisire liberă de minim 2 cm. Pe lângă linia de streaşină trebuie asigurată o secţiune a spaţiului de ventilare de minim 200 cm²/ml, la coamă dimensiunea spaţiului de ventilare de minim  50 cm²/ml.

Folia de acoperiș nu se va monta peste coamă.

 

Este recomandată evitarea ventilaţiei duble în cazul acoperişurilor mansardate la locuinţe şi la clădiri de birouri. Se recomandă folosirea foliilor de difuzie şi realizarea acoperişului cu un singur canal de ventilaţie. Deşi costurile foliilor de difuzie sunt mai ridicate faţă de cele ale foliilor tradiţionale, folosirea lor permite montarea unui material termoizolant de grosime mai mare şi realizarea  unui acoperiş cu o construcţie mai simplă, astfel predispunerea la greşeli de execuţie devine mai mică.

 

Protecţie termică

 

Foliile de acoperiş nu au capacitate de izolare termică semnificativă. Protecţia termică a spaţiilor de sub acoperiş este asigurată de către materialul termoizolant şi de către ventilaţia adecvată a acoperişului. Unele folii de acoperiș - cele cu suprafaţă lucioasă, aluminizată - au o capacitate semnificativă de reflectare, aşa denumită capacitate de termo-reflectare - aceste folii de acoperiș sunt eficiente pe timp de vară, asigurând protecţia termică împotriva supraîncălzirii. Vara, învelitoarea de acoperiş se încălzeşte semnificativ, astfel devenind o suprafaţă care reflectă puternic căldura, acumulând până la 25 -30% din încărcarea termică totală.

 

De asemenea şi bariera de vapori interioară poate fi termo-reflectorizantă. În acest caz, scopul este de a menţine în interior energia termică obţinută din încălzire. Reflectarea funcţionează doar în cazul în care între folia de acoperiș cu suprafaţa aluminizată şi placajul interior (ex. gipscarton) există un spaţiu de aer. Acest spaţiu de aer se poate asigura prin montarea unor rigle sau prin folosirea unor folii cu bule de aer. Dacă nu se asigură acest spaţiu de aer, adică placajul este montat direct pe folia termo-reflectorizantă, atunci folia de acoperiș nu intră în contact cu căldura radiată, doar cu căldura transmisă pe care însă nu o mai poate reflecta.

 

Rezistenţă la temperatură

 

Temperaturile ridicate de pe timp de vară nu pun la încercare doar capacitatea de ameliorare termică al acoperişurilor.  Dacă aceste temperaturi ridicate  persistă apare şi fenomenul de îmbătrânire a foliilor de acoperiş. Materia primă a foliilor de acoperiş este în general din polietilenă/polipropilenă, care îmbătrâneşte sporit din cauza temperaturilor ridicate şi din cauza radiaţiilor puternice UV.

 

Dacă învelitoarea este realizată dintr-un material care se încălzeşte puternic  (ex. ţiglă metalică sau placă bituminoasă de culoare închisă cu capacitate mică de ameliorare termică) sau dacă nu este realizată ventilarea adecvată a acoperişului, atunci stratul de aer dintre învelitoare şi folia de acoperiș se poate încălzi în aşa fel încât să se ajungă la distrugerea timpurie, îmbătrânirea prematură a foliei de acoperiş.

 

Soluţia este rezolvarea ventilării acoperişului, iar în cazul materialelor de învelitoare care dau o încărcare termică mai ridicată trebuiesc folosite folii sub acoperiş de mai bună calitate, cu rezistenţă cât mai mare la temperaturi ridicate. Proprietăţile şi comportarea după îmbătrânirea artificială a foliilor cu rezistenţe mai mari la temperaturi ridicate sunt verificate de către producători la temperaturile stabilite în prealabil de către ei, aceste temperaturi fiind mai mari decât cea de 70°C indicată de standard.  În lipsa prescripţiilor şi a practicilor interne- pe baza unor date din străinătate şi pe baza propriilor măsurători practice- determinăm cele patru categorii de încărcare termică de mai jos, cu valorile aferente de rezistenţă la temperatură a foliilor de acoperiș:

 

ÎNCĂRCARE TERMICĂ NORMALĂ:

În cazul învelirii acoperişului cu ţiglă ceramică,asigurând o ventilare adecvată sau cu şindrilă montată pe astereală.

 

70°C

ÎNCĂRCARE TERMICĂ SPORITĂ:

În cazul învelirii acoperişului cu ţiglă ceramică sau placă ondulată bitumată, asigurând o ventilare adecvată.

 

80-90°C

ÎNCĂRCARE TERMICĂ RIDICATĂ:

În cazul învelirii halelor industriale cu tablă cutată de culoare deschisă, cu respectarea valorilor speciale de ventilare referitoare la structuri de hale.*

 

100°C

 

ÎNCĂRCARE TERMICĂ EXTREMĂ:

În cazul învelirii halelor industriale cu tablă cutată de culoare închisă, cu respectarea valorilor speciale de ventilare referitioare la structuri de hale.

**

100°C*

 

*

Chiar şi foliile de acoperiș cu încărcare termică ridicată rezistă la temperatura de (+)100°C doar pentru un timp limitat, în general: 5-10 ani

**

 

 

 

Deoarece în structurile de tip hală, nu se pot respecta în totalitate regulile de ventilare fără folosirea la execuţie a unor elemente de structură scumpe şi greu de montat, în cazul acestor structuri sunt valabile nişte reguli speciale. Rezultatul aplicării acestor reguli speciale: este necesară folosirea unor folii de acoperiș cu rezistenţă mai înaltă la temperatură:

 

Ventilarea specială a halelor:

Lungimea planului de acoperiş în m

Spaţiu de ventilare la coamă cm2/ml

6°≤α≤15

15°≤ α

Tablă cutată, cu înălţimea cutei de minim 35 mm, care vine în contact cu folia în max. 50%

10

15

200

Tablă cutată, cu înălţimea cutei de minim 45 mm, care vine în contact cu  folia în max. 50%

15

20

250

 

Principii generale practice, instalarea foliilor de acoperiş

 

Regulile de instalare a foliilor de acoperiş diferă în cazul acoperişurilor cu un singur canal, faţă de acoperişurile cu două canale de ventilaţie, însă principiile de mai jos sunt nişte reguli general valabile şi trebuiesc respectate şi aplicate cu stricteţe în funcţie de modul de aşezare a foliei de acoperiș (cu aşezare directă pe stratul de izolaţie termică sau pe astereală).

 

  • - Razele UV deteriorează materialul foliilor de acoperiș, le îmbătrâneşte. Din această cauză execuţia lucrărilor de montaj trebuie organizată în aşa fel încât elementul de învelitoare să fie montat cât mai repede pe acoperiş, respectând aşa-zisul timp de acoperire. În zonele unde fâşiile de folie de acoperiș se conectează cu alte elementele ale acoperişului, trebuie avut grijă ca folia de acoperiș să nu fie expusă în mod direct la razele solare - la streaşină este necesară montarea picurătorului de tablă, la lucarne şi străpungeri este necesară acoperirea cu tinichea. Deoarece foliile de acoperiș se deteriorează şi din cauza radiaţiilor solare difuzate - chiar dacă se deteriorează într-un ritm mult mai lent şi într-o măsură mai mică - în spaţiile exterioare acestea trebuie montate cu acoperire de protecţie pe partea de jos (ex. lambriu).

 

  • - Foliile de acoperiş asigură o impermeabilitate corespunzătoare doar împreună cu învelitoarea, fără aceasta ele fiind incapabile să protejeze împotriva precipitaţiilor (cu excepţia unor folii de acoperiș etanşe aşezate pe astereală), deoarece chiar şi sub efectul vântului umezeala poate să pătrundă sub suprapunerile foliilor de acoperiș. Fiind expuse direct la ploaie torenţială, foliile microperforate care aparţin de categoria W2 şi unele folii care au capacitatea de difuzie la vapori dar se clasifică tot în categoria W2, pot fi străpunse şi umezite. Picăturile de ploaie care se lovesc cu o viteză mare de folia de acoperiş pot să pătrundă prin microperforaţii, mai ales în cazul suprafeţelor rezemate (astereală, căpriori). Acest aspect trebuie luat în considerare şi în cazul în care se schimbă învelitoarea la clădirile existente: în caz de ploaie trebuie asigurată o acoperire de protecţie temporară pentru folia de acoperiş .

 

  • - La acoperişuri cu pantă sub 25° se poate folosi doar folie de acoperiş din categoria W1. Foliile de acoperiș care se montează pe astereală pot fi doar folii de difuzie cu impermeabilitate W1, indiferent de unghiul de înclinaţie al acoperişului.

 

  • - Sub panta de 25° a acoperişului straturile succesive ale foliei de acoperiș se suprapun cu 15 cm, excepţie fiind cazul în care folia de acoperiș se instalează cu suprapuneri prin lipiri etanşe, caz în care suprapunerea de 10 cm este suficientă.

 

  • - Deşi foliile de acoperiş sunt armate, fără protecţia învelitorii ele nu rezistă la ploi torenţiale extreme şi la grindine. Dacă în urma unei furtuni folia de acoperiș neacoperită se distruge, daunele vor fi asumate de către executant. Tocmai din acest motiv este recomandată organizarea lucrărilor ce ţin de finisarea acoperişurilor în aşa fel încât folia de acoperiş să rămână neacoperită pentru un timp cât mai scurt posibil.

 

  • - Atât foliile de acoperiș montate direct pe stratul de izolaţie termică (adică direct pe căpriori) cât şi foliile de acoperiș aşezate pe astereală se montează paralel cu linia streaşinei, realizând suprapunerile ţinând cont şi de direcţia de scurgere a apelor pluviale.

 

  • - Foliile de acoperiș care se aşează direct pe căpriori se vor monta în aşa fel încât folia de acoperiș între doi căpriori să aibă o săgeată de cca. 2 cm, pe când foliile de acoperiș aşezate pe astereală se vor monta fără să fie şifonate.

 

  • - Spaţiul de aerisire dintre învelitoare şi folia de acoperiș trebuie alcătuit conform regulilor, prin formarea unui canal de ventilaţie corespunzător, având grijă ca această ventilaţie să se realizeze între fiecare căprior, de-a lungul întregii lungimi a acestora.

 

  • - Pe astereală, în vederea asigurării aerisirii materialului lemnos, recomandăm să se folosească folie permeabilă la difuzia vaporilor.

 

  • - Foliile de acoperiș vor fi fixate de căpriori în toate cazurile cu ajutorul contraşipcilor, însă provizoriu se pot fixa de căpriori şi cu capse, sub linia contraşipcilor.

 

  • - Dacă folia de acoperiș trebuie prelungită în direcţia longitudinală, atunci acest lucru se poate face pe partea superioară a căpriorilor, sub contraşipci.

 

  • - La punerea în operă să se respecte direcţia de aşezare a foliei de acoperiș !

 

  • - Pentru a asigura o durată de viaţă îndelungată trebuie să alegeţi o folie de acoperiș adecvată din punct de vedere al rezistenţei la temperatură.

 

  • - La montarea foliilor de acoperiș trebuie respectată temperatura de punere în operă adecvată produsului.

 

  • - Pe parcursul lucrărilor de execuţie trebuie avut grijă ca folia de acoperiș să nu se deterioreze. Înainte de montarea elementelor de învelitoare trebuie verificat dacă există eventuale deteriorări ale foliei sau nu, iar în cazul în care există aceste deteriorări trebuie remediate.

 

  • - La lucarne, apa care pătrunde sub învelitoare trebuie drenată cu ajutorul bordurilor pentru etanşare (furnizate odată cu fereastra de mansardă).

 

  • - Picurătorul de tablă se va monta sub contraşipci, în aşa fel încât apa să se scurgă în spatele jgheabului de acoperiş şi nu direct în jgheab (în cazul în care care picurătorul de tablă dirijează apa direct în jgheaburi, pe timp de iarnă, când jgheabul se umple cu zăpadă, acesta va închide golul de aerisire al canalului de ventilaţie).

 

 

01 - Ţiglă; 02 - Şipci; 03 - Contra şipci; 04 - Folie de difuzie; 05 - Termoizolaţie între căpriori ; 06 - Izolarea termică adiţională între căpriori; 07 - Suport de lemn sau metal; 08 - Barieră de vapori; 09 - Finisaj perete (ex. plăci gipscarton); 10 - Căpriori; 11 - Ţiglă cu gol de aerisire; 12 - Ţiglă coamă; 13 - Piesă ventilare; 14 - Şipci de coamă; 15 - Suport coamă; 16 - Picurător

 

 

Reguli de execuţie a acoperişurilor cu un singur canal de ventilaţie:

 

 

  • - La acoperişuri cu un singur canal de ventilaţie se pot folosi doar folii de acoperiș permeabile la difuzia vaporilor cu coeficient Sd<0,3 m.

 

  • - Realizarea canalului de ventilaţie este necesară doar între folia de acoperiș şi învelitoare, alcătuirea acestuia se va face cu respectarea regulilor de ventilare.

 

  • - Folia de acoperiș se poate aşeza direct pe termoizolaţie, grosimea materialului termoizolant poate fi egală cu înălţimea căpriorilor.

 

  • - Nu trebuie folosită termoizolaţie caşerată cu folie de aluminiu pe partea superioară.

 

  • - Folia de acoperiș poate fi montată şi peste coamă, fâşiile depăşind coama cu cel puţin 20 cm.

 

  • - În zona doliei folia de difuzie se va suprapune în două straturi, într-un mod etanş.

Nu sunt rezultate pentru afişare.